miercuri, 1 decembrie 2010

Wow. Atat.

Da, eu voi fi diferit, trebuie, meriti.


Se oprea totul in timp ce te apropiai, a inghetat lumea pentru noi, pentru cele doua ultime raze de bucurie din tot acel tinut. Nu, nu a mai existat vreodata un flux atat de mare de cuvinte intre noi, nu, nici nu credeam ca va exista. Ce ai facut? Mi-ai deschis mintea, mi-ai deschis inima, de parca nu te cunosteam, tu, tu totusi ai reusit sa imi arati ca ma vei sustine, ca atunci cand voi suferi, vei fi cu mine, iar tu, si ceea ce e cel mai important, si sper ca am inteles corect, tu mi-ai dat speranta, mi-ai dat speranta spre mai mult, mai bine.

Aaa, ti-am scris o poezie, doar pentru ca azi e miercuri.

Pierdut in acelasi dor sublim,
Incercam sa regasesc ceva din tine, infim.
Am sa descriu fiecare vis, orice traire,
Exista cineva care poate cu adevarat sa te admire.

Cuvintele aruncate in abisul serii,
Atingerea, fiorul si emotia trairii,
Am ajuns undeva departe,
Intre noi doi sunt adevaruri si sincere fapte.

A fi special inseamna eternitatea unei priviri,
Iar a fi interesant e un complex de gandiri.
In tine gasesti definitia cuvantului "special",
Iar cuvantul "interesant" pentru tine e esential.

Iar daca a scrie e dovada sperantei,
Iar cuvantul e esenta dorintei,
A fericirii sansa din nou sa o dam,
Iar de iubire, aici te las pe tine...


Nu uita: "Daca e vorba sa cred in ceva, cred orice, cu conditia sa fie incredibil!"

Atat de frig, cerul e atat de intunecat, aud doar sunete care ma fac sa devin confuz. Si privesc atat de pierdut chipurile a sute de persoane, nu, nu vreau sa ii cunosc pe ei, nu vreau sa socializez cu ei, vreau doar sa vii odata, nu mai am rabdare, nu conteaza frigul, vreau doar sa te vad, fiinta superba.