duminică, 28 noiembrie 2010

Nu stiu, cum nu stiu, pe unde nu stiu...

Priveste-mi ochii! Atat!

Te rog nu mai plange, apropie-te si vino inapoi la mine, n-am sa te oblig, nu te voi forta, dar iarta-ma, iarta-ma pentru ca te iubesc. As vrea sa te privesc in fiecare dimineata, curata, naturala si as vrea sa-mi fii apus, sa inchid ochii iar tu sa-mi privesti somnul, ma vei veghea, o zi, o viata...
Sunt doar niste cuvinte ce-mi aduc aminte de tot ceea ce spuneam, de ceea ce spuneai, am fost mereu asa, jumatate pentru jumatate. Sentimentele ard intre noi, esti flacara inimii mele, esti un apogeu pe care vreau sa-l ating, vreau sa ajung la tine, sa te ating, sa te am si sa te pastrez, mereu.
Strange-ma acum de mana, vino alaturi de mine. Asculta notele pianului, esti diva acestei incaperi, sunt singurul admirator al acestui spectacol, cortinele le-am deschis impreuna, am aprins proiectorul si ne-am sarutat in bataia luminii, in surdina pianul ne alina, linistea salii era cerul nostru, iar noi, noi am ramas protagonistii propriei piese.
Acum nu, nu te mai gandi, simti, simti inima asta care bate nebuneste pentru tine? Simti, te rog, spune-mi ca da, spune-mi ca ma vei iubi, spune-mi ca vei fi asa cum nu ai mai fost niciodata, spunem ca doar impreuna vom reusi, da-mi voie, da-mi voie sa zbor alaturi de tine, ingerul meu.
E atat de liniste, imi era atat de dor. Simt adancimea fiecarui cuvant pe care il aud, versurile sunt raul, iar eu sunt frunza care se lasa dusa, dusa atata de departe. Priveste in ochii, sunt atat de intunecati, te cauta pe tine, esti echilibrul meu cand ma imbratisezi, esti fiecare lacrima care a curs din ochii mei atunci cand am plans de fericire, esti acel rasarit care ma face sa zbor in fiecare dimineata a unei zile minunate.