Simt.

Uita-mi slabiciunile, iarta-mi greselile, intelege-ma!

Sunt fericit oare? Nu stiu nici eu, dar nu conteaza...sunt doar un calator. M-am scufundat iar in scaunul aceleiasi masini vechi, din `70, acelasi radio vechi...

Un drum atat de lung, ma despic in mici bucatele, abia mai respir, dar continui sa conduc, incercand sa ajung la o noua desinatie, poate mai departe, poate voi bate un nou record sau nu. Am sa port aceeasi pereche de ochelari aviator, imi voi pastra parul brunet si cret, trench-ul negru si o pereche de blugi...spre mai departe.

Lifehouse - Take Me Away, o piesa buna, un drum lung si niciun scop de implinit, nicio destinatie, ci doar un calator in bataia soarelui unei veri prea frumoase, un calator prea puternic pentru bataia vantului. 

160 km/h, niciun dram de adrenalina, viteza a cincea, blocaj tehnic, pedala la podea si nicio senzatie. Sunt aici, fara tine, autovehiculul e impacabil, functioneaza perfect, corpul tau s-ar mula perfect pe scaunul de piele, neagra. ( imagineaza-ti ). Accelerez, 180 de km/h, vad doar inainte, curg lacrimile, scrasnesc din dinti, dar nu, nimeni nu ma poate gasi, am aruncat de mult telefonul. Simt cum imi bate inima, am sub capota 540 de cai, iar in urma 11 ani de prietenie, suferinta, placere, dor si iubire. Esti in fiecare gand al meu, te regasesc in masina asta...motorul torcand, Hinder - Loaded & Alone, temperatura extreme si finetea corpului tau, bratele mele inconjurandu-te, cuvintele aruncate in fum, acceleratia la podea, ochii inchisi, un singur scaun pentru amandoi, un desert si doar noi, caci pasiunea nu are apogeu.

Inapoi in realitate, sunt unicul supravietuitor de pe aceasta autostrada, transpir necontenit, dar nu ma pot opri, motorul toarce asemeni unei feline...insa sunetul inceteaza, 210 km/h, drumul drept si o trecatoare...prea rapid ca sa pot opri la timp.

Mansarier, ea, par castaniu, mica de statura, superba in bataia soarelui, ochii stralucitori, niste blugi foarte scurti si un maiou alb, umbrit de chipul ei mirific.A urcat, m-a sarutat, asemeni unei feline, cu mult sarm si cu o tandrete brutala si-a intins trupul asupra mea, imi era atat de dor de ea, hainele erau oricum inutile, buzele ei risipeau ultimele picaturi din apa aruncata mai devreme pe gat, i-am muscat usor buza inferioara, imi era atat de sete de ea, ma voia cu atat de multa ardoare, am continuat fara sa mai tinem cont de timp, am uitat durerea, am uitat lacrimile, apoi am apasat pedala de frana. 

Pentru mine, drumul se terminase, nu aveam cum sa mai continui, nu eram in stare sa continui singur.

Am asteptat, motorul era supraincalzit, insa nu conta, mi-a spus: "DA", iar de aici, am continuat drumul, impreuna.