Sa scriu.

As vrea sa scriu, pot sa scriu.
Sa scriu ca un nebun, lipsit de ratiune, sa fiu condus doar de puterea sentimentului, sa cad in vapaia flacarilor, sa platesc, sa platesc mult pentru fiecare greseala pe care am facut-o. 
Greseala dupa greseala, succes dupa succes, toate impartite in mod egal, aranjate strategic, jumatate greseala, jumatate succes. Ar trebui sa fiu plin de funingine, sa fiu doar cenusa fiecarui adevar pe care l-am ascuns, sa cad intr-o gaura fara sfarsit, sa platesc, sa platesc pentru fiecare lacrima pe care am provocat-o. Nu, nu imi asculta cuvintele, nu imi asculta frazele, nici tipetele sau gandurile, asculta-mi doar sentimentele. 
Ai incredere in mine! Te rog ! Trebuie sa ai incredere in mine. Nu am sa iti fac niciun rau, am doar nevoie de tine, pastreaza-ma, ia-ma de mana, cearta-ma, bate-ma, fa-ma sa plang, fa-ma sa sufar, dar stai aproape, stai aproape de mine.
Nu, "nici vorba sa mor maine", doar ca...doar ca trebuie sa fii aici, langa mine, pentru mine. Te vad parca zambitoare, sclipesti si stii, stii ca sunt oricand la dispozitia ta, stii ca astept telefonul sa sune, stii ca astept sa primesc un mail, orice. Putina incredere ! Sunt rau, gresesc, nu sunt nici pe departe perfect, poate ca nu sunt nici frumos, fac pe narcisistul ca sa amuz, iar egocentrismul poate fi doar o trasatura falsa, insa eu, adevaratul eu, e aici, e in lumea asta, plina de defecte, in lumea asta prin care trecem cu greu, muncim din greu si ne zbatem din greu sa reusim ceva.
Nu trebuie sa iti mai spun, deja stii tot ce e in gandul si inima mea.