luni, 24 ianuarie 2011

Crima.

E nervos. Are deja monturile pumnilor pline de sange.
Si ce daca? E prea frig afara, sangele curge, insa el nici macar nu simte. Bass-ul din casti incepe sa il enerveze, e din ce in ce mai agitat.


"Nu pricepe, nu pricepe, de ce nu pricepe?"


Uraste zapada, intreaga mascarada alba, niciun consens intre el si ea, niciun inteles: "Unde ai plecat? Esti aici sau esti mai departe decat imi pot imagina? Imi e dor de tine." Se chinuie, durerea incepe sa se faca simtita, insa e prea dur, e prea furios ca sa mai poate simti ceva. A inghetat, atat el cat si inima lui. Genele ii erau incarcate de fulgi de zapada, iar ochii ii erau intunecati de furie. Muzica era o arma buna, insa acum pare lipsita de efect. 


"Nu intelege, de ce nu intelege? De ce nu intelege ca voiam sa ajung la timp pentru ea? De ce nu intelege ca vreau sa fiu langa ea, ca o iubesc?"

Cade in abis, a mai pus o caramida, a mai curs o lacrima, ca sa ce? Ca sa isi dea seama ca i se rupe de tot. Nu a putut ceda presiunii, a fost nevoie de mult antrenament, a fost nevoie de multa ura, a fost nevoie de si mai multa putere.


Insa ochii sunt acum uscati, si asa vor si ramane.