Doare, doare ca sunt aici, intr-o camera obscura, inchis, legat in lanturi, si ce doare cel mai tare...e ca nu esti aici, pentru mine, langa mine...
As vrea sa fii picatura de cristal picata din ochii mei, ai putea fii sangele pe care l-am pierdut, ai putea fii aerul pe care deja l-am folosit, dar nu esti. Nu poti fii ceva ce a plecat, ceva ce am pierdut, tu esti prezentul meu. Iarta-mi melancolia, iarta-mi greselile infinite, iarta-mi durerea, uita-mi slabiciunile, raman acelasi.
Te-as compara cu sunetul clapelor de pian ce-mi cant frenetic alor inimii batai, esti castelul imbratisarilor mele, prin rau si prin bine, mereu. De fiecare data cand ma atingi iti simt pulsul inimii, iti simt ardoarea buzelor rosii, atingerea ta e divina, lasa-ma sa zbor in amorul inimii tale.
Nu a fost niciodata loc de inceput, pentru ca nu am fost in stare sa il realizam, nu va fi loc nici de sfarsit, se vor schimba lucrurile, dar nu va exista "eu" si "tu", va fi mereu "noi". Sper ca esti constienta de ce inseamna "noi".
Nu esti aici, chiar acum, as vrea sa ma asculti, sa ma simti, sa ma vezi cazut, sa stiu ca ma vei ridica, sa stiu ca tind spre tine. Si zbier pentru tine fara sa ma auda nimeni, arata-mi cum e sa fiu singurul care ramane in picioare, arata-mi ce e bine si ce e rau, deschide-mi portile si trateaza-mi aripile sa pot zbura din nou, apropie-te doar, ai rezolva totul !
Ramai ce esti, bubu a mea !
Omule, iubesc sa te iubesc !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu