duminică, 24 aprilie 2011

Lasa-ma sa scriu !

Nu-mi pasa cine esti, de unde, daca citesti sau nu dai 2 bani pe blog-ul asta !
Nu sunt aici ca sa satisfac orice placere materiala pe care ti-o poate oferi orice nenorocit putred de bogat, care a gasit ca femeia si banul nu sunt doua categorii antagoniste, ci din contra. Nu sunt aici ca sa iti multumesc pentru zambetul pueril pe care mi-l oferi in fiecare dimineata cand ma trezesc alaturi de tine. Nu sunt nici macar cel care te va felicita pentru frumusetea ta, mintind, laudand, evident, fundul si sanii tai hiper dezvoltati. 
Vreau sa plangi in fata mea si sa imi placa, vreau sa iti vad rimelul curgand, sa ai parul ciufulit, zdrentuit chiar, sa iti vad hainele rupte si murdare, aruncate flasc pe tine, iar intr-un tango al pasiunii sa imbini mila pe care fata ta mi-o cere si rusinea la care a fost supus corpul tau, pur sentiment de placere.
Da, asa vreau sa te vad, cedand, fiind opera nereusita a unui pictor provenit din colturile Italiei, care deseneaza portrete pentru niste maruntis. As vrea sa vad cum lanturile te strang din ce in ce mai tare, sa te intinda, sa te franga, sa cazi in insasi agonia sufletului tau, sa suferi caderea ta psihica si sa realizezi ca nu a rentat deloc iubirea pe care ai depus-o.
Cum ar fii sa-ti sfasii hainele in ziua in care tu crezi ca te-ai aranjat? Cum ar fii sa-ti zgarii fata in ziua in care credeai ca ti-ai facut cel mai potrivit masaj? Cum ar fi sa fii sclava mea si sa imi indeplinesti toate hatarurile, fara sa fiu multumit vreodata? Ti-ar placea, pentru ca ma iubesti. 
Ajuns intr-o stare deplorabila in timpul somnului, cosmarul nu mai inceta, Robert s-a trezit, Ea era langa el, a privit-o, zambea in somnu-i parca infinit si isi mangaia singura trupul precum un foc intens ardea in ea. Era frumoasa, era superba, iar el a plecat...in liniste, stiind ca se va intoarce in curand.