Run you heart!.

Cum ar fi sa pleci? Ciudat e oare prea putin spus? Hmm, mult prea putin. Totusi, daca stau bine sa ma gandesc tu nu pleci, nu poti pleca, acum sau vreodata! Tu esti aici chiar daca esti departe, tu esti cu mine chiar daca vei fi la multe sute de kilometri distanta, tu esti pentru mine de fiecare cand am nevoie si de aici si de departe. Bun. Cum ar fi sa innebunesti doar gandindu-te la mine timp de doua saptamani sau luni, groaznici ar fi anii. Ti-ar fi greu? Ai suferi? Te-ar durea atat de tare ca pe mine... Sau ... Mai bine nu. Cum ar fi sa lupti in zadar atat de mult timp, fara vreun rezultat considerabil, fiind constienta ca nu ma vei vedea? Ar fi groaznic, iar daca ai face-o, cu siguranta raspunsul e iubire. E ipocrit sa spun ca innebunesti cautand fara rezultat pentru ca orice cautare, orice actiune are un final. Nu e special pentru ca a mai fost asa si va mai fi, dar e diferit de fiecare data. Vei intelege oare acest lucru? Sunt sigur ca da. Ps. Am mare incredere in tine. Nu pot sa scot niciun cuvant, esti de doar cateva minute langa mine, dar parca textele mele nu functioneaza azi. Nu poti stii acum de ce sunt asa pierdut, nu poti stii de ce nu iti vorbesc, dar vei intelege abia cand vei citi acest articol, atunci vei stii de ce stateai in fata portii vorbind, parca singura. Parca a trecut un an, dar nu e chiar atat, insa va fi. Imi e dor de chipul tau, imi e dor de ochii tai, cu nebunie in suflet strig ca imi e dor de tine. Fug, tacerea mea poate zguzgudui pamantul. Nu stiu unde o sa ajungem, ce o sa se intample cu noi, nu exista cuvinte sa ne trezeasca, doar iubire care sa ne vindece fiecare rana, doar lacrimi care sa repare fiecare taietura, doar noi ca sa ne vindecam reciproc. Te iubesc.