Da. Asa esti tu acum. Pentru ca nu ma intelegi, nu ma asculti si nu poti intelege nimic din ce insemn eu si prioritatile mele. Stiu ca e un mediu placut, cel in care te afli acum, e linistit, pasnic. Are distractii, are timp liber, are prieteni si entuziasm. Dar unde suntem noi? Noi nu am crescut asa. Noi am ales varianta aia grea, in care luptam, ne chinuim, simtim mai tare indiferent in cel fel, bun sau rau, accentuam altfel cuvintele si cand ramanem fara suflare, e pentru ca am terminat amandoi deodata.
Stiu ca esti confuza, pierduta si de multe ori...furioasa. Dar m-ai auzit? M-ai auzit cand te chemam? Ai ascultat cuvintele dure sau ai inteles de ce le rostesc? Ai auzit fiecare manifestare nervoasa sau ai vazut ca omul din spatele lor e nebun dupa tine? Stiu ca e confortabil sa nu fiu langa tine, e confortabil sa nu fii viitoarea doamna M., dar oare asta vrei tu? Vrei un program de la 9 la 5, weekend-uri in care calatoresti aiurea prin tara si o viata dreapta, cinstita si suficient de buna? Asa suntem noi? Asa esti tu sau nu ne cunoastem?
Am nevoie sa te simt femeie azi, acum, in momentul asta. Vreau sa vad ca nu asta e ce cauti. Vreau sa vad cum dupa 14 ore esti fresh si vrei sa ma ai ca si cum nu ne-am vazut de 3 luni. Poate acum esti un vers, dar pentru mine trebuie sa fii melodie. Vreau sa-mi vibreze timpanele de placerea de a te avea langa mine. Daca tu esti acum o simpla voce, langa mine trebuie sa fii un intreg concert. Pentru ca asa sunt eu, iar tu obisnuiai sa canti ca mine. Intr-o lume guvernata de decizii mai mult sau mai putin masculine, vreau sa fii femeia care spune un “DA” din inima, nu din principiu. Cand tu esti singura, eu sunt acolo, cand gresesti drumul, eu sunt acolo, cand esti rece, eu sunt acolo, cand iubesti, eu sunt acolo, dar oare...tu mai esti?
Obisnuiam sa fim puternici, #supereroi, gasind fericirea in marunt, in putin, dar mai ales, in fiecare din noi. Imi place independenta ta, dar asta cand esti dependenta de mine, cand esti libera sa faci orice, dar te intorci acasa. Imi place sa stiu ca nu joci dupa cum auzi prin lume, ca nu esti ca lumea, fii tu, azi, mai mult ca oricand.
Ia-ti inima in dinti si fii total opus: lasa prejudecatile, lasa confortul, lasa aroganta si vino, vino unde stii ca s-a gresit, dar stii ca anii si-au pus amprenta si tacerea nu a domnit niciodata. Noi nu vrem liniste, nu stim asa. De ce sa fiu eu ca toti ceilalti cand am fost singurul care te-a inteles asa cum niciun altul nu a facut-o? Tu trebuie sa te certi cu mine, pentru ca asa ne iubim noi, asa ne reparam, asa inviem din ce nimeni nu a crezut ca o mai putem face. Taci acum, asculta-mi cuvintele si da, eu nu sunt barbatul care credeai tu ca sunt, sunt mai bun. Cauta asta in mine, cauta adevarul, cauta iubirea. Ai ales o cale mica, pentru oameni la fel de mici. Revino pe drumul nostru, era mai bun, chiar decorat cu scrisori de iubire, trandafiri rosii, cateva haine aruncate aiurea si sentimente pe care nimeni nu va putea calca niciodata.
Si iti dau voie sa si parasesti drumul asta, dar cu o conditie: ma iei de mana si zburam spre cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu