duminică, 29 noiembrie 2009

Astept ( cu nerabdare! )

M-am trezit la ora 7:30 cu un gand nebun, care ma ducea la tine, de fapt, in ultima perioada, majoritatea gandurilor mele duc la tine. Astazi, fiind duminica, neavand teme sau treaba am decis sa imi termin cartea de citit, sa ies cu prietenii la o plimbare, sa fac ceva, orice. De ce toate acestea? Fiind obisnuit ca in fiecare weekend sa fiu la tine, sau sa fiu cu tine, acum imi e foarte greu, ma plictisesc, ma simt coplesit de cei 4 pereti ai camerei mele , de fapt, ma simt coplesit de toata aceasta casa, care parca ma seaca de puteri, ma plictisesc, incerc sa merg peste tot, sa ies cu prietenii, e bine, intr-adevar, dar eu te vreau pe tine, pentru ca tu esti singura care poate umple golul acela care ma face sa ma inchid in mine, sa tac si sa indur pana te vei intoarce! Mai devreme am vorbit la telefon, multi ar spune ca e ceva banal, dar eu si tu consideram, cel mai probabil, acea convorbire, o reintalnire, ti-am auzit vocea de care imi era atat de dor, la fel si tu, incercam impreuna sa depasim problemele care se ivesc, e dificil, e greu, suferim, dar, pot sa spun ca e cel mai bun lucru care mi se intampla. Daca maine te intorci ne vom vedea, nu voi mai fi eu, nu vei mai fi tu, vom fi noi, numai noi! Parca au trecut cateva luni, intr-o singura zi, iti simt lipsa. Ma uit pe ecranul telefonului si vad o poza cu noi, ma uit pe desktop si vad o poza cu noi, am primit un beep, e de la tine, peste tot unde privesc, gasesc ceva legat de tine, legat de noi, iar asta uneori ma dispera pentru simplul fapt ca te vreau acum, doar pentru mine si nu se poate, dar ma afund in speranta si stiu ca te vei intoarce, din nou, la mine, draga mea!