miercuri, 20 ianuarie 2010

Apropiatii

Exista fel si fel de persoane in viata fiecarui om, insa cele mai apropiate sunt, de obicei, cele care dauneaza cel mai mult. Locuiesti in aceeasi casa cu aceste persoane, relationezi zilnic cu ele si chiar ai sentimente pentru ele. Traim ani buni din viata impreuna, dar uneori ajungi sa obosesti sau pur si simplu, vrei sa te eliberezi, sa te initiezi intr-o viata care sa fie numai a ta, dar nu te lasa. Trebuie sa stai sub protectia lor, sa stai in casa lor, sa consumi bunurile lor si mai ales, asa asculti cuvantul lor. Ei bine, urasc asta! Nu am nevoie de ordine ca sa pot respecta ceva sau pe cineva, nu am nevoie de obligatii, din contra, daca as fi obligat, tocmai de-aia nu as face-o. Nu imi place sa imi spuna cineva la 16 ani sa merg sa mananc ca nu am mancat nimic in ziua respectiva, fara a avea habar de altfel, nu imi place sa imi spuna cineva ca ar trebui sa mai opresc pc-ul pentru ca il folosesc 7-8 ore pe zi, ei bine, am nevoie de el! Nu imi place sa imi spuna cineva ca ar trebui sa merg la culcare pentru ca in urmatoarea zi am scoala, chiar nu e necesar, stiu si eu. Urasc sa vad ca o persoana sau mai multe cred ca ma ajuta cu ceva prin banalele fraze sau ordine pe care mi le adreseaza, urasc sa vad ca toti se vad buni, iar eu sunt piaza rea in acea multime. Urasc sa imi spuna ca ar trebui sa nu mai comentez, ca ar trebui sa fiu mai respectuos, gresesc si eu, dar oricum, tot singur ma indrept, ei nu ma influenteaza cu nimic. Urasc sa vad ca cineva se arata a fi afectuos cu mine si grijuliu, prin asta cautand in mine adevarul stiind ca nu il pot afla, insa ei continua sa caute, facandu-ma sa sufar. Multumesc, ca ma iubiti enorm cu totii, multumesc! Cum pot fi asa orb? Cum de nu am realizat ca voi m-ati facut sa fiu ceea ce sunt? Cum de nu vad ca voi imi purtati de grija, vrand sa aflati si cel mai mic secret al meu? Doamne, cat de nesimtit pot fi! Imi pare rau! Multumesc !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu