Ma intorc incet spre casa, privind subtil in jurul meu. Multa zapada, o liniste aproape apasatoare si multi oameni preocupati fiecare de cate o problema, dar de ce sa ma raportez la ei, cand ma pot raporta la mine? Continui sa pasesc domol si ajung in fata casei, poarta inchisa. Deschid si intru : "Ce bine ca sunt singur!" mi-am spus, dar uneori nu ne dam seama ce vorbim.Am intrat in casa, fiind lovit de caldura din living, lucru care m-a obosit intr-o clipa. M-am asezat pe pat asteptand un nou inceput, un nou serial sau poate, doar o reluare.
Imi aduc aminte de mine si de felul in care ma comport atunci cand sunt cu tine. Te tin de mana si ne continuam mersul, fie alert, fie lent. Ia-ma de mana, nu ma lasa sa ma pierd, nu ma lasa sa scap. Alearga, dar tine-ma de mana, voi da tot ce pot ca sa fiu chiar langa tine. Nu imi mai da drumul, pentru ca m-as rataci fara sa vreau. Nu vreau sa ma pierd de tine, nu vreau sa te pierd pe tine. Ti-as putea descrie imaginea, fiind constituita din zambet, privire si un element special, lucrurile care m-au atras inca din prima clipa la tine. Mi-e dor sa te ating, dandu-ti fiori, mi-e dor sa iti soptesc, vrand sa uiti de orice problema, de fapt, imi e dor de tine. Fii tu cea care spune: "vom trece si peste asta", nu e nevoie de nimic mai mult, stiu sigur ca vom reusi. Inainte ma gandeam la ce s-a intamplat ieri sau ce am facut saptamana trecuta, dar nu, acum nu mai vreau. Vreau sa profit de prezent, vreau sa vad ce imi ofera prezentul, nu ce mi-a oferit trecutul sau ce imi poate oferi viitorul. Vreau sa imi traiesc viata in prezent si vreau sa imi continui numaratoarea:
"Mai sunt doar 2 zile..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu