Hypnotic Senses: Ei si atat

duminică, 10 ianuarie 2010

Ei si atat

Ieri, 09.01.2010. Nu cred ca exista prea multe cuvinte prin care sa descriu ce s-a intamplat, insa am sa incerc. Am plecat de acasa destul de suparat, fiindu-mi teama de ce avea sa urmeze. Ma gandeam la lucruri rele, nu intentionat, ci doar din inertia momentului. Nu stiam ce avea sa se intample in acea zi, nu planificasem nimic, nu pregatisem nimic, doar ne intalneam. Nu stiam ca in acelasi timp ea scria in agenda mea: "P.S. Azi va fi o zi buna!", nu aveam de unde sa stiu.
Am continuat si ne-am intalnit. Amandoi voiam sa uitam totul, sa fim doar noi, din nou, noi, cei care cu doua zile in urma au sarbatorit 4 luni petrecute impreuna, cei care nu au pierdut niciun sentiment in tot acest timp, cei care cauta rochii de mireasa si costume hotarandu-se cu greu asupra modelelor si a nuantelor, dar reusind totusi. Am mers cu autobuzul impreuna, iar apoi am continuat pe jos, am mers in locul in care ne-am intalnit prima oara. A fost superb, eram noi doi, alti oameni treceau, parca palizi si inutili, nereusind sa ne distruga aura. Timpul tinea cu noi, era soare, cald, vantul adia usor, minunat. Peisajele erau si ele de partea noastra, pomii dezbracati de coroane, obositi si totusi, extrem de puternici, orasul se intindea mai mult ca niciodata, casele erau nuantate in culori calde, iar soarele ne atragea mai tare in fiecare clipa, stralucind mai puternic. Am urcat pe cateva scari si am observat o noua panorama, desigur, am facut si cateva poze. Am facut poze cu orasul, cu panoramele lui, insa, cea ce ne interesa cu adevarat, era sa facem poze impreuna, pentru ca ne era atat de dor....si am facut. Stateam pe balustrada, te-ai apropiat si m-ai cuprins usor, eu neputand sa imi doresc altceva. Jacheta era desfacuta, mai inchisa la culoare ca niciodata, imi era cald, trench-ul tau subtire negru era impecabil, cerul albastru se inconjura usor, din toate partile, iar soarele ne contura usor umbrele, parca vrand ca acele poze sa iasa perfecte. Si asa au si iesit. Ne-am indreptat spre parc, am mancat si am baut niste suc, apoi am intrebat: "Hone, ne e bine?", "Da". Atunci, parca nu mai vroiam sa aud nimic, eram implinit, stiind ca totul e bine.
Iar acum, sa va arat de ce ziua de ieri, 09.01.2010 a fost o zi speciala!

Enjoy:

Fotografii oras