vineri, 8 ianuarie 2010

Simt

Sunt, din nou, in camera mea, cei 4 pereti care devin o obsesie pentru mine. Dar e diferit azi, mama sta pe canapea, a adormit. Incet, pe fundal, Celine Dion - I`m alive. E extrem de placut, e liniste, o singura lampa e pornita, umbrele pateaza peretii facandu-i mai vii ca niciodata, doua pixuri, un penar, 2 servetele si un pahar, toate pe birou, parca avand un rol clar. O alta piesa: Celine Dion - My heart will go on, asta urma. Ma uit in spate, in biblioteca, pe cel mai inalt raft, observ o cutie. Nu e o simpla cutie, e cutia in care o persoana si-a incuiat toate setimentele vrand, ca atunci cand o desfac, ele sa ma invadeze, surprinzandu-ma si amintindu-mi. Cutia aceea contine o istorie a doua persoane, o scrisoare si o cheie.
Banal, nu? Nu e chiar asa. Persoanele. In acea cutie se afla istoria a doua persoane, nu oricare. Sunt doua persoane care au reusit sa traiasca una prin cealalta, au reusit sa treaca peste fiecare cert, au adunat un sentiment de iubire si l-au imprastiat pe cel de ura. Sunt acele doua persoane care au reusit sa se motiveze reciproc, au reusit sa se ajute reciproc, dar mai ales, au reusit sa se iubeasca reciproc. Voltaj - Vara trecuta. "Un rau de lacrimi ramane-n urma ta". Asa e si cu fiecare din cele doua persoane, poate ca au varsat un rau de lacrimi din suferinta, ura si tristete, dar sigur ar reusi sa umple un ocean cu lacrimile date din fericire, zambete si iubire. Scrisoarea. Nu e orice scrisoare, e una scrisa de ea, pentru el, ea vrand sa ii arate iubirea pe care i-o poarta, vrand sa il pastreze mereu aproape, vrand sa fie cel caruia ii spune dupa 50 de ani de mariaj, te iubesc. A fost flatat si mandru cand a citit acea scrisoare, stia ca ea nu a scris-o cu gandul, ci cu inima, stia ca nu il minte, avand o incredere oarba in ea, stia ca e numai al ei, chiar daca ar suferi in urmatorii sai 80 de ani pentru aceasta alegere. Ohh nu, imi era teama de asta. Lifehouse - Everything. Cheia. Nu e o simpla cheie, pentru ca daca ar fi simpla, nu as mai povesti de ea. E aurie, iar pe ea e scris subtil, LOVE. De ce se potrivesc toate atat de bine? Cutia, scrisoarea, cheia, Lifehouse, de ce? De ce am ochii umezi acum? De ce? Inelul, e pe degetul meu, e bluemarine, ard. "Cause you`re all I want, you`re all I need, you`re everything". Refrenul acesta nebun...imi aduce aminte de noi, eram intr-o sala, cam 80 de persoane misunau in jurul nostru, dar noi eram singuri, dansam, aceeasi melodie. Sunt sigur ca si tu tii minte, nu poti uita, nici un vis real nu se uita. Telefonul e si el pe masa, imi trece prin minte fiecare mesaj de la tine, fiecare stare ma patrunde, asa simt mereu, un extaz puternic ma loveste in piept, facandu-ma sa inghit in sec, facandu-ma sa uit de tot, de ce? E un nou mesaj de la tine: Te iubesc. Nu mai vreau nimic, nu imi mai e foame, nu imi mai e sete, nu mi-e nici frig, nici cald, nu vreau muzica, nici liniste, te vreau numai pe tine. Praf in ochi - O mie de ganduri. "Sunt o mie de ganduri, ce ma duc la tine mereu." In viitor nu stiu, dar acum, stiu ca nu imi concep viata fara tine, fata care m-a sarutat de la prima intalnire pe un camp, cea care mi-a zambit si atunci cand, de fapt, suferea, cea care m-a rugat sa o las sa imi fie alaturi atunci cand imi era mai greu, cea care mi-a spus ce i se intampla si mi-a dat voie sa o ajut, fie ca am putut, fie ca nu si da, nu imi concep viata fara tine, cea care ma iubeste si pe care o iubesc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu