Nu stiu

Nu stiu daca am reusit vreodata sa multumesc pe cineva, daca i-am atins sau chiar depasit standardele, daca dupa ce am terminat o colaborare am mai ramas prieteni, nici nu stiu daca am vrut sa fac asta vreodata. Nu stiu daca am mers pe cont propriu sau m-a ajutat cineva vreodata. Nu stiu daca imi e bine sau rau, nu stiu.
Uneori, ma uit in jurul meu si incerc sa realizez ce se petrece cu mine, ce am mai facut cu mine si cu viata mea, daca am evoluat sau am coborat. Acum am pe birou un rezumat, m-am chinuit sa il fac, m-am inspirat din mai multe parti, dar am reusit pana la urma. In dreapta am sistemul audio profesional, de care sunt mandru, am inceput noul an cu bine, imbunatatindu-l. In stanga am celalalt sistem, canta si o melodie: Starchild - love love. In spate am un covor pufos, un rucsac aruncat pe canapea. Usa e inchisa. Mi-a sarit din nou in ochi inelul meu, e pe birou, l-am pus intentionat acolo, sa ma atraga, sa ma faca sa imi aduc aminte.
"I can make you scream, I can make you love love", a ajuns la refren. Muzica e data foarte incet, o lampa e pornita, iar eu...sunt din nou distrus de acesti 4 pereti. Astazi am avut putin timp liber la scoala, am avut timp sa iau o mica parte din viata mea si sa o analizez, sa incerc sa o inteleg, sa realizez. M-am gandit la persoanele din jurul meu si la persoana de langa mine sau mai bine zis, persoana din mine, care ma vitalizeaza de cateva luni in mod constient, pentru ca si pana la 16 ani a facut-o, necrutator, necuviincios. Ma uitam in jurul meu, imi observam fiecare coleg, nu era niciunul care sa ma poate ajuta cu ceva, care sa imi dea un sfat sau care sa ma indrume. Nu spun asta cu rautate, pur si simplu nu simteam ca ma poate ajuta cineva. Mi-am continuat excursia printre ganduri, am citit cateva articole care m-au facut sa imi aduc aminte de ce se intampla cu mine acum aproape 4 luni, de ce eram eu, facandu-ma sa realizez ca nu m-am schimbat cu nimic. Mereu am crezut ca orice om greseste, ca orice om sufera, ca orice om e confuz si continui sa o cred, pentru ca o simt pe propria-mi piele. Am ascultat mereu un sfat daca cineva a vrut sa mi-l ofere, poate l-am folosit, poate nu. Acum, ma uit in jurul meu, e intuneric, e sec si aspru. Sunt doar 4 pereti care ma inchid si care parca nu imi dau voie sa ii parasesc. Observ ca am devenit mai sensibil in ultima perioada, multe lucruri reusind sa ma afecteze. Atitudinea unor persoane din jurul meu, vorbele acestor persoane....e sinistru. Am spus ceva mai demult si anume ca ma voi baza numai pe mine in tot ceea ce voi face, asa am sa procedez. O sa ascult ce imi spune el, sau ce imi spune ea, oricine ar fi el sau ea, dar decizia finala tot a mea va fi. O sa ma sfatuiesc cu el sau cu ea, insa sfatul final mi-l voi da tot eu. O sa fiu probabil diferit fata de el si de ea, dar nu m-am schimbat deloc. Sunt zile in care ma intreb daca am facut pe cineva sa zambeasca sau am facut pe cineva sa sufere. Nu stiu ce am reusit sa fac, poate am facut putin din fiecare, nimeni nu e perfect. Ma intreb ce cred unele persoana despre mine, poate unele imi spun adevarul, in fata, poate altele ma mint, poate unora le e dor de mine, poate altele abia asteapta sa scape de mine. Ahh, uite o lacrima, a cazut. Nu e greu sa apartii unei familii, nu e greu sa iti gasesti prieteni, nu e greu sa iti gasesti o iubita, dar e extraordinar de greu sa apartii unei familii cu care sa te si intelegi, in care sa iti faci parintii sa fie mandri si sa iti spuna ca sunt mandri de tine, e foarte usor sa iti gasesti prieteni, dar din o suta de prieteni sa fii mandru daca exista unul care iti spune: "pot sa ma intalnesc cu tine daca vrei sa vorbim", iar iubita, e simplu, sa o gasesti, e usor sa o iubesti, dar e foarte greu sa mentii acea iubire, sa iti pastrezi iubita si iubirea pe care i-o porti. Daca spun ca e foarte greu, nu inseamna ca nu reusesc asta sau ca nu se poate face acest lucru.
Asa cum am mentionat inca de la inceput, am sa scriu aici cand vreau sa ma descarc, cand vreau sa ma eliberez.