vineri, 15 ianuarie 2010

Plimbarea de seara



O zi ciudata. A venit foarte obosit de la scoala, desi nu a avut probleme, a servit masa, iar pe la ora 4:30 pm a pornit computerul. Incepe, plictisit, sa caute printre paginile care il intereseaza, insa nici asta nu ii atrage cu nimic, atentia. Cateva discutii scurte, iar apoi, melancolic, decide sa iasa afara, sa ia o gura de aer.
Se imbraca repede, vrand sa scape de acea camera, vrand sa scape de umbra din viata lui, vrand sa scape de orice numea pana atunci "problema". Rapid, paraseste curtea casei si se indreapta, practic, spre nicaieri. Nu stie unde se duce, nu stie daca viata lui se va schimba in cateva minute sau daca va reveni in starea lui normala, energica si nebuna. Peisajul sec conturat de copaci uscati, morti, de cateva pete de zapada si oameni sobru imbracati, tristi. Se uita in jurul lui, nu vede nimic clar, totul se invarte necontenit, luminile difuze ii mint privirea, strazile goale il fac sa se creada singur, pierdut, iar oamenii, deja lipsesc. Merge in continuare, singur, vrand sa respire inca o data pentru a reveni la normal. Ii e din ce in ce mai frig, insa merge mai departe, are la ce se gandi, are in continuare forta, iar inima lui...e mai puternica ca niciodata. Vantul bate facandu-i ochii sa lacrimeze, isi protejeaza barbia si buzele cu esarfa pe care o are la gat, iar mainile si le baga in buzunar, fiind foarte reci. Continua cu pasi lenti, se gandeste numai la lucruri fericite, dar nu reuseste sa sara in aer de bucurie, se gandeste la cele mai importante lucruri din viata lui, lucruri care l-au schimbat, lucruri care l-au intarit, lucruri care l-au facut sa isi dea seama cine e. Geaca neagra il face invizibil pe drumul drept, lung si pustiu. Luminile galbui ii descriu umbra, parca obosita si ea de atatea probleme, iar blugii largi, lasa-ti mai jos ca niciodata, il fac sa se simta liber, parca uitat. Ajunge la un capat al drumului, acum trebuie sa se si intoarca. Porneste mai repede, gandindu-se ca poate il asteapta cineva. Isi aduce aminte tot ce tine de el, de esecurile si realizarile sale, si le-ar descrie in amanunt, dar nu reuseste cu toate. Se gandeste ca, in ciuda problemelor sale, a esecurilor sau a certurilor sale, e un om implinit. Insa, realizeaza ca e un singur lucru la care tine cu adevarat, incearca sa protejeze acel lucru, incearca sa il pastreze, isi da seama ca e singurul lucru de care nu a uitat odata cu trecerea timpului, singurul lucru de care i-a pasat cu adevarat. Intregul drum de intoarcere e monoton, la fel ca si el, in exterior, insa, in interior, uita de ce e in jurul lui, uita de greselile sale, uita de el, iar inima ii bate puternic, simtindu-i pulsul care parca il ataca, din interior spre exterior. Se gandeste ca acel lucru inseamna familia pentru el, inseamna dragostea pentru el si mai ales, inseamna viata pentru el. E mandru ca a reusit sa il pastreze pana aici, insa vrea, cu disperare chiar, sa il pastreze mereu, pentru tot restul vietii sale. E mandru ca imparte si primeste sentimente in acel lucru, in relatia lui si a ei!

The one and only for him!


The one and only for her!


The reason !


Twin hearts!