joi, 18 februarie 2010

Poem? Epava?

Si acum vin din urma,
Acoperite de ceata densa,
Inchise de fiecare strat de gheata,
Umbre intunecate, moarte in apusul pasnic.

Pasesc usor pe asfaltul lucitor,
Conturand forme alungite, subtiri,
Aruncate usor pe epava iernii;
De care s-au saturat.

Se arunca usor in valurile marii,
In linste, trec de fiecare furtuna,
Ascunzandu-se in fiecare strop,
Strop de ploaie, strop de durere.

Deformandu-se, isi cauta iar intregul,
Isi cauta uniformitatea;
Iar acum ca tarmul e departe,
Se distind vag printre ororile oceanului.

Si te cheama iar la ele,
Vrand sa te invaluie,
Intuneric pasnic, lucitor,
Vis devenit cosmar, dezastru.

Privirea-ti e tulbure,
Corpul iti inseala fiecare simt,
Te-ai pierdut iar,
In abisul de care ti-a fost mereu teama.