duminică, 21 martie 2010

Eternul meu sa zaca in tine, veci!

Am aruncat cuvinte in zbor ca sa iti demonstrez adevarul pe care nu oricine il intelege. Am incercat sa fiu cat mai real, cat mai stabil astfel incat sa reusesc sa exprim numai adevarul si sa reusesc sa fac asta, mai ales, pentru mine, pentru binele meu, interior.

Am pasit mereu inainte, cu sau fara tine, insa stiu ca mereu te-am avut in gand, pentru ca altfel nu reuseam. Am uitat de orice problema, am descoperit noi lucruri, noi posibilitati de care am profitat, inca de la inceput. Imi dadeai vlaga doar privindu-ma, reuseai sa ma faci fericit, eram puternic, eram de neinfrant. Mai multa forta fizica dobandita din cauza vointei, mai multa agilitate dobandita din cauza grabei, mai scurt drumul spre gara, spre tine.

Ti-ai dat vreodata seama ca atunci cand tu ma privesti simt ca pot continua, ca pot trece orice obstacol? Ai observat purtarea mea cand sunt alaturi de tine si cand sunt acasa, singur? De ce vocea ta imi da speranta si ma face sa merg mai departe in acelasi mars nebun ca pana acum? O atingere uitata in parul tau, o mana fermecata conturandu-mi usor buzele si o senzatie de echilibru si sentiment, obiecte pe care eu le-am luat de la tine si pe care le-am pretuit, de la inceput.

Ma uit in urma si incerc sa iti cercetez trecutul, dar am obosit, nu mai vreau sa il cunosc, nu mai vreau sa stiu nimic din ceea ce ai fost, doar ceea ce esti acum, prezentul tau. As vrea sa te am alaturi o intreaga noapte, doar pentru a-ti putea privi ochii inchisi si parul care iti contureaza usor obrajii. Si mi-am mai dorit ceva: sa te tin in brate si sa te sprijin, in adancul somnului tau si in implinirea mea sufleteasca.

Acum plutesc usor si observ ca nu ma pot controla, ziua de azi a fost extenuanta, imi era dor de tine, te vroiam asa cum te-am avut mereu. Te puteam identifica in fiecare persoana, pentru ca tu ai ceva din fiecare, reusind astfel sa devii perfecta. Desi te gaseam peste tot, dezamagirea era mare atunci cand ma apropiam si observam, nu erai tu! ( "Fraiere, cum poti sa o confunzi?").

Am sa citez cateva randuri care m-au impresionat, intreaga poezie este fascinanta, insa nu se aplica integral in cazul meu:

"Astazi, punand mana la ochi
M-am gandit ca esti frumoasa, ca te iubesc,
ca as vrea sa fii intodeauna a mea...
Si gandul mi se parea cuminte si firesc.

Am plecat apoi cu tine prin viata -
desigur, totul e roz si plin ca in literatura
sau ca intr-un refren de tango...
In clipa asta ti-am simtit buzele pe gura."

Geo Dumitrescu - "Banala"


Ai observat probabil ca ceea ce am scris mai sus e la trecut, intr-adevar, dar am scris ca sa pot completa.

Mi-am adus aminte acum cateva lucruri care ma fascineaza la tine. Cuvinte adanci spuse de noi, pentru noi. TU, esti raspunsul la fiecare intrebare a mea, TU esti cea care zambeste si este fericita, alaturi de mine, TU esti secunda care inlocuieste orele in care ma gandesc la tine, TU esti cea de care m-am indragostit iremediabil.

P.S. Te vreau! Imi e dor de tine!

P.S.2. Eternul meu sa zaca in tine, veci!

Te iubesc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu