marți, 23 martie 2010

Nici el, nici ea, nici tu...

Poate e mai bine sa las lucrurile sa decurga de la sine, poate ar trebui doar sa ma ascund putin de toata lumea ca sa pot intelege, dar orice ar fi, simt nevoia sa scriu, sa ma descarc...

Nu mi-a placut niciodata sa nu am raspuns pentru o intrebare, intrebarea lui, intrebarea ei, intrebarea ta si nu in ultimul rand, intrebarea mea. Poate ca pot raspunde oricarei intrebari, dar nu ar fi un raspuns real. Nu stiu ce as putea face, dar simt un voal alb acoperindu-ma si inchizandu-ma de el, de ea, de tine, lasandu-ma singur, vrand sa inteleg ca imi sunt unic sprijin, ca intotdeauna. De ce sa raspund unei intrebari daca nu vreau? De ce sa raspund unei intrebari daca nu pot? E numai alegerea mea, insa poti schimba asta, depinde de tine.


Picaturi de ploaie cad usor si placut, ma simt invincibil desi poate sunt sleit de puteri, spun ca sunt fericit desi, poate in adancul meu sufar, zambesc mai intens, desi poate fac asta doar fortat, privesc in jurul meu, poate caut pe cineva. O picatura pe mana mea, rece, neuniforma, insa atat de pura, atat de sincera si inocenta, dar nu vreau sa o mai descriu, nu ea e cea pe care vreau sa o descriu.


De ce m-ai obisnuit asa? Ai vrut sa ma strangi in brate pana cand nu aveam cum sa mai respir, ai vrut sa imi dai o iubire sincera, dar ai uitat de noi, cei care am creat-o. Ai vrut sa ma vezi suferind? Ai reusit, sufar, poate prea mult si poate ca nici nu meriti, insa e un "poate". Ai vrut sa ma vezi sfarmandu-ma? Nu e nicio problema, ti-a iesit si asta, bravo! Mi-am incalcat promisiunea, am spus ca nu am sa mai plang, dar am facut-o si chiar nu imi pare rau.


Unica problema? Doare! Nici nu vreau sa ma vezi, poate ca nici tu nu vrei, nici nu vreau sa auzi ce spun, poate ca nici tu nu vrei, de ce? Nu vreau sa ma vezi trist, nu vreau sa imi auzi suspinul, nu vreau. Ti-am promis asta si se pare ca promisiunile fata de altii le respect, pacat ca uit de mine. Ma trezesc in fiecare dimineata cu tine in gand, intreaga zi te port cu mine in gand, urmand apoi seara, cand ma gandesc iarasi la tine, poate am sa te visez, macar singura daca nu alaturi de mine...


Scriam mai de mult despre  taria de caracter, sunt lucruri pe care le-am deprins odata cu trecerea timpului, sunt lucruri pe care le-am omis sau le-am ratat, insa am reusit sa merg mai departe, singur, ca de fiecare data si poate ca m-am schimbat in ceva mai bun sau in ceva mai rau, insa, in interior, am ramas acelasi si nici el, nici ea, nici tu, nimeni, nu poate schimba asta!