Credeam ca nu mai are rost sa iti amintesc si chiar eram in stare sa pariez pe acest lucru, puteam sa pariez ca ai inteles totul, ca ai inteles adevarul, ca te iubesc, dar pierdeam...
"Dupa ce omori omul, degeaba iti mai cer scuze", intr-adevar, nu stiu pe unde am auzit maxima asta, dar mi-a ramas in minte. Nu mai are rost sa ii spui unei persoane ca iti pare rau dupa ce ai ranit-o, mai bine taci, mai bine induri, sigur e mai bine asa. Ce e atat de greu in a intelege o iubire, a o concepe? Inteleg ca ii e greu unei persoane cand vorbeste rar cu "jumatatea" sa, inteleg ca nu are incredere pentru ca respectivul sau respectiva se poarta ciudat, ignorand-o. Dar tu? Ce nu ai avut?
Ma intreb acum, nu am fost indeajuns de bun? Nu am facut in asa fel sa ne fie bine amandurora? Nu ti-am aratat ca te iubesc? Nu te-am facut sa zambesti? Chiar tu spuneai ca te simti bine alaturi de mine, ca ma iubesti si toate chestiile de genul, eu ce sa cred acum? Ca m-ai mintit sau ce? Nici nu vreau sa mai inteleg, nu mai vreau, prefer sa trec peste si sa cred ca asta nu s-a intamplat in relatia noastra.
Sa stii ca nu e nevoie de o persoana din anturajul nostru ca sa ne desparta "3-4 zile", prefer sa o faci tu sau eu. Nu ma influenteaza cu nimic parerile altora, pacat ca tu nu ai inteles asta. M-ai crezut doar o marioneta, nu am de ce sa ma mulez dupa caracterele altora sau dupa spusele lor, pentru ca eu am prieteni care ma sfatuiesc oricand am nevoie si am sa ii pretuiesc mereu, iar asta nu o poate schimba nimeni, pentru ca mi-am uitat prietenii o vreme si nu am sa mai gresesc astfel, mi-am promis si le-am promis si lor, iar eu imi tin promisiunile.
Nu conteaza ce spune el sau ea, tipa de la colt sau vanzatorul de la taraba, pentru mine cel putin...Iti spun cat de sincer pot, nu inteleg absolut nimic! De ce esti asa? De ce te-ai schimbat? Am sa sufar, ma vor afecta parintii, ma vor afecta prietenii, mi-a parut si imi va parea rau de unele decizii pe care le-am luat, viata e grea, dar eu am invatat sa lupt, nu fizic, ci psihic. Am invatat sa fiu puternic si fii sigura ca asta am invatat-o singur, dar mi-au fost alaturi si prietenii mei, cei adevarati. Sunt puternic, am sa cad, poate voi cadea in fiecare zi timp de o luna cate un nivel, sau poate timp de un an, dar nu conteaza, sunt doar doua cai : fie voi cadea in continuare, fie ma voi ridica si am sa fiu mandru de mine pentru ca am evoluat si mai ales pentru ca am reusit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu