duminică, 2 mai 2010

Feedback

Te vad din nou. Oh, nu. Stralucesti, la fel ca prima data. "Ce ai? ce ascunzi?". Nu ma pot apropia de tine, dar nici nu ma grabesc, stiu ca asteptarea va lua sfarsit, nu mai e mult.
Am ramas numai tu si numai eu, dar noi nu ne putem opri, mergem dezinhibat pe aceeasi strada, pe acelasi trotuar chiar, unul langa celalalt. Haine? Mancaruri? Shopping? Scoala? Mda, evitam subiectul, fierb la foc mic, ma satisface acest lucru, imi place sa rabd pentru un lucru care stiu ca merita, cu adevarat. Aceeasi pasi rari, dorinta aceea arzatoare care imi strabate trupul facandu-l sa vibreze, in mine. E greu sa ma abtin, totusi reusesc asta, "rezista, poti, mai e putin". O poteca, da, specific. Nu incapem nici aici, noi nu avem loc, de ei, de toti ceilalti. Aceleasi cuvinte: hai odata ! ( "am rabdat prea mult" ). Vino, saruta-ma, musca-ma, amesteste-ma, innebuneste-ma, fa ce vrei, stii ca ai permisiunea, nu?.
Mergem mai departe, pasi repezi, niciun pic de stres, oboseala se face simtita, 4 ore de somn, mult prea putin "nu, rezist, trebuie".  Stop! Esenta incepe sa patrunda in mine. Saruturile vin neincetat, buza inferioara ti-o musti singura, o musti si pe a mea, gatul, umerii, biceps-ul, abdomenul, laba piciorului, inapoi, sus, palma, degetele. Incepi sa te reversi asupra mea, agonie fiecarei miscari a ta se manifesta pe trupul meu, rosu aprins, ascutit, puternic, fuziune. Sticluta cu esenta. Ahh, incepi sa iti faci efectul, substanta! Intuneric acum, doar curba scleroticii se mai observa in aceasta ceata densa. Stai! Am observat spranceana, e ridicata, da, cat de mult imi doream asta!. ( iar tu stiai prea bine ).
Linistea dinaintea furtunii?. Putin spus. E nevoie de mai mult, incalzire globala? Aproape ca e de ajuns. Iti simt temperatura corpului, s-au unit picaturile astea de sudoare, cat de energizant, mai vreau. Mrr. Ti-am prins bratele, opreste-te, nu incerca sa scapi, nu ai cum. Inchide ochii, nu te misca.  Acum lasa-ma pe mine, iti sarut usor intregul corp, intensitatea mea, da, trebuie sa apara...acum. Start! Corpul meu il inconjoara pe al tau, esti inchisa in aceasta cusca din care nu vrei sa scapi, buzele mele iti sunt un afrodisiac perfect, ai inchis ochii, iti musti buza inferioara, nu ma cauta cu privirea, nu-ti folosi mainile, nu-ti misca picioarele, simte-ma inundandu-ti intregul corp.
Patura asta e din ce in ce mai groasa, temperatura a depasit 45 de grade, parul imi e deranjat, crestat, cutat, aerul e mai dens. Huuuu, am respirat 3 secunde. Atat timp ai avut si tu. Acum gata, timpul a expirat, arunca inca o picatura din sticluta, un nou boost de energie, acelasi drog insa unul cu totul nou, perfect.
Te misti lasciv deasupra mea, trebuie sa imi iau revansa, vino aici, ne intoarcem, sunt eu deasupra acum, buzele mele iti contureaza gatul, coltul urechii, ceafa, pieptul. Alunec usor peste tine si te inconjor, ai acelasi ritm perfect cu care m-am obisnuit, neincetat, atat de puternic, de neoprit. 
Nu mai sunt langa tine acum, oare ce faci? Te gandesti? Unde esti? Cum esti? Ramai si gandeste-te, la fel am facut si eu. Nu mi te pot imagina ganditoare, planuiesti ceva, o sa iti iasa, implica-ma, cheama-ma, o data tu si o data eu.

Aceleasi personaje, un decor complet diferit !

2 comentarii:

  1. Nu ma pot opri din scris, imi place atat de mult, a devenit un mare "show" povestea asta. Ma bucur ca imi citesti blog-ul, la fel fac si eu cu al tau !:).

    RăspundețiȘtergere