Mi-am aruncat cuvintele spre tine.
Ai vrut sa iti descriu intreaga mea viata, te hraneai ascultandu-mi soaptele in fiecare clipa, cresteai citind paragraf dupa paragraf din trairile mele, iti incantai privirea vazandu-ma in fata ta, calm, timid, umil. Ai marcat fiecare cuvant pe care ti l-am spus, ai semnat fiecare parte din mine si ai inscris fiecare actiune a mea ca intr-un final sa le poti avea pe toate, sa le poti primi numai tu.
Ai vrut sa imi iei ultima picatura de apa din fata desi ai vazut ca eram complet deshidratat, ai vrut sa ma chinui in felul tau crud, ai vrut sa ma strangi mai tare ca niciodata, sa navalesti ca un tiran asupra celui mai populat teritoriu, ai vrut sa cuceresti marea cu o singura nava ca apoi sa strabati intregul desert cu o singura sticla de apa. Ai calcat pe urmele pe care le-ai lasat in trecut, dar esti socata acum, ceva e diferit, nu vei termina totul in suferinta, ci vei lupta cu darzenie pentru ca nu stii cand va avea loc sfarsitul.
Nu te mai poti controla, fiecare miscare perfect controlabila ti-a devenit acum un reflex involuntar, sangele iti pulseaza in vene mai rapid, mainile iti tremura, dar nu mai ai nevoie de acelasi drog legal, nu te mai hraneste, nu te mai satisface, ai inchis ochii, ai stins lumina, ai pus mana pe telefon : "Dormeai?" "Nu, ma gandeam ca ai sa suni. ". Il asculti, fiecare cuvant al sau e ca o palma pentru tine, o palma care te trezeste la realitate ta, a voastra. Respiratia nu iti mai e controlabila, iti strangi pleoapele cu putere, vocea iti e aceeasi, in esenta.
Nu ii mai poti ascunde ceva, nu are rost, e pentru tine, ar putea vorbi despre tine zile in sir, discutia pastrandu-si fluenta. Totul capata sens acum, iti raspunzi la o intrebare, la inca una si poate continui tot asa. Nu esti directa, nu ii adresezi nicio intrebare, ar fi inutil, stie deja sa iti raspunda la fiecare, pentru ca si le-a adresat si el cu cateva secunde inainte. Tii pasul, iti pastrezi rationamentul, uiti trecutul, nu mai exista viitor pentru tine, doar un prezent, din care el cu siguranta vrea sa faca parte.
Ai destul timp sa iti cauti intrebarile, ai tot timpul sa gasesti raspunsurile la el, vei arunca nervi si nemultumiri asupra sa si le va accepta, stiind ca acum te poate calma si multumi. Stop !. Lasi cuvintele, lasi gandurile, lasi rationamentul, ti-au mai ramas doar urmele, urmele sale asupra intelectului tau si vei simti aceasta ca fiind cea mai mare satisfactie, doar pentru ca stii ca totul e reciproc !.
I-ai definit prezentrul, si ii schitezi in culori vii viitorul. A devenit dependenta de tine, si te iubeste enorm.
RăspundețiȘtergere