marți, 11 mai 2010

Poveste !.

Priveste cerul acesta, priveste stelele, priveste luna, opreste-te, lasa-ma pe mine sa iti fiu vis, devenit realitate !.
Esti atat de aproape de mine, dar nu indeajuns, vino mai aproape, te las sa patrunzi in mine. Esti minuscula in aceasta intreaga lume, dar stii sa stralucesti indeajuns de tare ca sa intreci majoritatea si mai poti, poti infinit mai mult. Bratele tale ma cuprind integral, asa cum fac de fiecare data. Trupul iti e rece, ai nevoie de mine, tanjesti dupa mine, ai nevoie de caldura mea, cea cu care deja te-am obisnuit.
Te cufunzi usor in adapostul meu, esti gazda in acest corp si esti coplesita de emotia aceasta care te inunda din toate partile, te cufunda pana in adancul sufletului si nu cedezi, pentru ca in acest joc nimeni nu cedeaza. Mainile mele iti contureaza tandru intregul corp, in urma lor te inrosesti, sangele tau incepe sa circule mai repede, capeti viata, te incalzesti usor.
Te privesc acum, capeti culoare, corpul iti e mai viu, mai puternic, buzele iti sunt mai rosii, mainile iti ard deja iar nuanta ochilor e din ce in ce mai inchisa. Ramai aici, nu te las sa pleci. Ia-mi mana in a ta si priveste cerul acesta, priveste cat de inchis e, e aproape negru, acel negru pur, acel negru profund pe care orice ochi il iubeste. Tu nu poti observa, dar eu vad cum fiecare stea ti se reflecta in pupile, cum fiecare cometa iti contureaza difuz ochii. Uite si luna, e alba, vezi cat de bine contrasteaza cu negrul cerului, vezi cat de adanc se cufunda in el, vezi ca tu esti luna iar eu cerul care iti gazduieste fiecare bucurie si fiecare suferinta?.
Stai aici, au trecut abia doua ore din intreaga noapte, mai e atat de mult, vei adormi curand aici, in bratele mele care te sprijina, care te fac mai puternica. Am sa iti spun o poveste cat se poate de interesanta. Iti va placea, te va captiva, te va duce inapoi in lumea viselor, odata cu fiecare cuvant vei involua spre copilul de ieri, doar pentru o noapte. Si vei inchide incet ochii, te vei aseza mai comfortabil, iar eu am sa te acopar cu patura fiecarei soapte si fiecare alint iti va fi perna pentru odihnitorul somn.

A fost odata ca niciodata o luna care adora sa fie gazduita in fiecare noapte de cer, un cer negru, profund....

4 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca ti-am mai spus ca ador felul in care scrii.
    Copilul de ieri, adolescenta de azi, femeia de maine.


    P.S.Mi-am facut cont Google de dragul blogului tau.Si acum nu va mai fi nevoie sa imi raspunzi cu @fadingblue.
    :D

    RăspundețiȘtergere
  3. e o poveste asa frumoasa..pacat ca nu am citit-o aseara ca sa visez frumos..dar si acum e bine, pt ca visez cu ochii deschisi :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Darling, ma bucur ca iti place cum scriu si stii ca acest articol iti este pe deplin dedicat.

    @kid4ever - fac un articol si te anunt ( cumva ) ca sa il poti citi inainte sa dormi.

    RăspundețiȘtergere