duminică, 9 mai 2010

Un singur scop: eu !.

"Hm, saruta-ma, nu te opri !".
Imaginea aceasta mi-a ramas in cap, imi obsedeaza fiecare gand si da, imi place, trebuie sa admit. Sclerotica iti era din nou inchisa la culoare, diferentiindu-se cu greu de pupila. Machiajul nu era strident, inexistent practic, te facea sa pari sincera, sa pari exact ceea ce esti, ma ajuta sa te vad, sa te pot concepe, asa cum vreau eu.
Stii ca ai ceva special, elementul care pentru mine e afrodisiac. Spranceana. Curbura sprancenei iti era perfecta, se ridica usor, ah. Tentatia creste. E galagie in jur, presiunea aerului prea mare, distrugere, nu conteaza, intre noi e haos.
Buza inferioara, ( ah, o va musca, cat imi place!. ), ai muscat-o usor, un singur sunet calm care imi vibreaza in timpane si acum. "Hm." Greu de oprit, de fapt, de neoprit. Te apropii din nou, au trecut 3 secunde, nu ai nevoie de pauza, nici eu, nu obosim. Stop aici! Schimbam, am scris prea frumos mai sus, e nevoie de ceva mai brutal, asa cum imi place mie.

Te apropii si imi cuprinzi puternic spatele cu bratele tale, ma bruschezi, nu te mai poti opri !. Stai putin, aici luptam pe acelasi front, dar suntem dusmani. Replica !. Te iau in brate, te strang mai puternic, te vreau. Mana mea iti contureaza bustul, nu ma mai pot opri nici eu. Iti sarut gatul din ce in ce mai ritmat, drog. Te musc, nu, nu m-am putut abtine. Esti in stare sa rupi hainele de pe mine, rupe-le!. Oricum nu te opreste nimic. Camasa ta, bluza, nu, nu mai pot, ma incurca, nu vreau sa le mai vad, nu vreau sa imi stea in cale. Nu pe banca, nu jos, nu, in picioare. Haide, stiu ca poti mai mult. Da, imi place. La nebunie. Care vis? Care speranta? Care limita? Regula? Nu, astea nu sunt pentru noi, visele sunt pentru copii, sperantele sunt pentru cei care nu si le pot indeplini, limitele nu exista pentru noi, facand abstractie de tot, noi nu avem vreo regula. Gresesc, suntem doua entitati diferite, "tu" nu ai nicio regula si "eu" nu am nicio regula. Taci ! N-am nevoie de cuvintele tale, n-am nevoie de nicio soapta. Ma privesti, ma saruti pe gat, ridici spranceana, stop. Deja ai spus totul. Rostogoleste-ma, tranteste-ma de toti peretii, nu folosi doar o camera, mai sunt 3, mai e loc, pentru unii, dar pentru noi nici asa nu e indeajuns. Hai, fa ce vrei, oricum nu te pot controla, nu te pot opri, insa am sa iti raspund la fiecare miscare, facem totul sa fie posibil.
"When there is no justice, don`t worry, it`s just us!".
Ai lasat o amprenta de aceasta data, pacat, nu asa descoperi un criminal, trebuie sa lasi mai multe. Cauta-ma, ma vei gasi usor, mai greu va fi sa ne intalnim. Caldura asta devine insuportabila, ard aici !
Lipseste gheata, mai departe stii ce ai de facut !.