joi, 15 iulie 2010

Oceans are past.

Oare azi am fost mai bun ca ieri?

Linistea ma apasa, totusi capul ma doare, cred. Nu stiu daca sunt obosit, nu stiu daca ma pot ridica din scaun. Bass-ul l-am dat deja mai tare, mediile si inaltele aproape le-am oprit, vreau doar sa ma calmez. Simt tensiunea pana in varful degetelor, sangele alearga prin venele mele, iar eu nu pot controla nimic din ce fac.
Luminile s-au stins, strazile sunt goale, dar un suflet inca tainuie pe ele, inca rezista sufletul meu, rezista si el, odata cu mine. Vreau un dram de arta pentru mine. Nimic la schimb, nimic de inteles sau cu inteles.
Inchide ochii robule, intinde-ti trupul si lasa-l in voia mainilor vantului, lasa picioarele pamantului sa fuga cu trupul tau, tine ochii inchisi si palmele picurilor de ploaie vor curge tandru pe albul pielii tale. Mi-era dor sa te vad intins asemeni unei plute in largul oceanului, trupul tau e un trunchi de copac prelucrat pe care oceanul il poarta in zare. Nu te poti misca si vorbele-ti sunt inutile, nu te aude nimeni.  - "Jura-mi credinta si pastreaza-ma veci pentru tine" -. Inclesteaza-ti palmele in jurul trunchiului, stai pe pluta aceasta si strange-o in brate cat de tare poti. Nu esti o straina, pluta te cunoaste atat de bine... Intoarce-te pe spate si intinde-te pe ocean, profita de abisul luminat in care ai cazut. Inchide ochii si opreste-te din tot, timpul s-a oprit pentru tine. Esti doar tu si pluta trupului meu, plutim amandoi spre un amalgam de vise pe care vrem sa le realizam, plutim impreuna, plutim deasupra oceanului infinit care iti este dedicat, din partea mea. -"Iti multumesc, dragul meu, iti multumesc din intreaga mea inima"-. Priveste-mi fiecare nod, fiecare lemn din care am fost creat, pluta aceasta care te conduce spre bine, atat de bine...Fiecare nod e o incheietura a mea care se misca, iar fiecare lemn e lungul brat care ma ajuta sa ma intind, ma misc si ma intind, spre tine, numai pentru tine. -"De ce esti atat de bun cu mine? De ce tu?"-. Nu mai plange, draga mea, te implor, ochii iti picura lacrimi cristaline, nu oceanul ne inunda pe noi, noi inundam oceanul. Ia-ma de mana, pluta e doar un obiect, dar eu, eu sunt un trup gol, pentru ca sufletul meu ti l-am dat deja. 
Strange-ma in brate si inchide-ti ochii, trage puternic aer in piept si tine-ti respiratia, voi face la fel si eu. Acum, orice ar fi nu imi da drumul, lasa pluta in urma, cazi in adancuri alaturi de mine si tine minte, nu oceanul ne inunda pe noi, noi inundam oceanul. 
- " De ce?"-...pentru ca te iubesc, enorm.