luni, 12 iulie 2010

Scris pe trup.

Exact asa, iar urme vor ramane pentru totdeauna.
Ce ai facut?. Cum ai putut face asta?. Ai vrut sa iti marchezi teritoriul asupra inimii mele, ai muscat asemenea unei vipere si ti-ai lasat veninul in mine, asta doar ca sa te asiguri ca voi fi al tau. Mi-ai incalzit trupul cu palmele ce iti ardeau fara vreo sansa de a incetini.
" Gaseste-ti propria cale prin intortocherea de drumuri si vei castiga dreptul de a-ti indeplini cea mai arzatoare dorinta. Da gres si te vei rataci pe vecie intre aceste ziduri necrutatoare. Oare asta este testul?". ( Jeanette Winterson ). Nu cred in dorinta, deci nu ma voi lega de ea. Ti-ai gasit o singura cale in labirintul spre inima mea si mi-ai strabatut mintea fara macar sa te gandesti ca ai putea afecta ceva, ai trecut prin intreg trupul meu ca o furie invizibila si dupa scurt timp ai ajuns la final. Tu, tu esti cea care crede in dorinte si tu ti-ai indeplinit-o pe cea mai arzatoare dintre ele, ai gasit calea spre inima mea si ai trecut testul fara sa clipesti macar.
Ai scris pe trupul meu tot ce ti-a trecut prin minte. Pe tampla stanga mi-ai aranjat literele puterii tale intr-o nuanta aurie perlata, urmand sa cobori pe gat unde ai aruncat franturi din cuvintele care te faceau sa suferi, le-ai gravat intr-o nuanta de violet. Ai sarit pieptul. Pe abdomenul meu ti-ai insirat fiecare placere pe care ti-am provocat-o intr-un cenusiu pe care il adori, iar pe membrele inferioare ai vrut sa insiri un intreg testament al dorintelor tale pe care ai vrut sa ti le implinesc. Nu, nu ai uitat de piept. Privirea ta a devenit diabolica, nu imi era teama, dar stiam ca fie ceva dezgustator, fie ceva miraculos ma astepta si asa a si fost. Ai lovit cu pumnii in pieptul meu, i-ai deschis apoi si pe laterale ai trasat cate cinci dungi cu unghiile, "fiecare urma e o dovada", asa mi-ai spus. Ai lasat centrul liber, nu ai lovit sau zgariat sternul, ai asteptat o clipa. Ai inceput sa-ti scrii frenetic cu urme de buze numele pe pieptul meu si ai patruns mai adanc, ti-ai frant un carbune din inima, ai luat cutitul si m-ai desfacut, ai transat fiecare pasiune sau extaz trait interior, ai inchis ochii si ai riscat. Ai aruncat carbunele in inima mea si a izbucnit incendiul, incendiul care ti-a facut numele sa se topeasca in sufletul meu si odata cu el ai cazut si tu, iar fiecare placere esti acum tu, si m-ai lasat sa imi dau seama ca fiecare sentiment, esti tot TU!. 

CARPE DIEM!.