sâmbătă, 28 august 2010

Nesimtit.

Ahh, cat de dor imi era...


Ador sa va vad fetele palide ingropate in lacrimi de parca la 17-18 ani viata voastra s-ar rezuma la o familie cu 11 "plozi" si minim 3 rate la banca. Ador sa vad cum va tarati prin chestia aia pe care voi o numiti "iubire", ea definind aspectul de "eu cu tine, tu cu mine". Va sarutati lasciv si va mangaiati de parca lumea unuia s-ar reduce la lumea celuilalt, va priviti si va aduceti aminte de actorii din ultimul film romantic si va apropiati pleoapele, va conduceti mainile unul celuilalt si va imbrasiati ca mai apoi sa inchideti ochii si sa va sarutati, exact ca in film. Ce dragut, nu? Eee, minunat, aruncati iubire pe langa voi, nu mai este loc, si ca si cum asta nu ar fi de ajuns va mai spuneti si un fals, scurt, stupid, mincinos, negandit, ilogic, banal, fara sens "te iubesc". Ahh, viata e frumoasa !


Omul iubeste fara sa isi dea seama, nu e nevoie de "te iubesc", nu e nevoie de nimic, iubirea vine din tine si din partenerul tau.


Revin.
Vad lacrimi pe chipul unora care cad neincetat, dar nu mi se intampla nimic, nici macar o tendinta de a lacrima pe obrajii mei. Imi place sa fiu nesimtit, si intr-adevar, cu omenia mori de foame in tara aceasta. DA, sunt nesimtit, insa eu sunt diferit, pentru ca recunosc, restul de 98 % dintre persoane sustinand ca sunt fie "bune", fie nu le convin anumite lucruri. Da, 98 %, pentru ca restul de 2 % sunt preoti si calugari.


Nu, nu ma cunoaste nimeni, mai e mult de citit din cartea mea care este deschisa pentru oricine.




CARPE DIEM!