E atat de frumos afara. Am ajuns aici si deja am dat drumul muzicii, altfel nu merge. Ok, ok, stai putin! Asta nu e un articol demn de blog-ul asta, dar il rezolvam imediat.
Caldura asta, parca ma face sa fierb, sa fierb de nerabdare, sa vreau sa fug, sa ma racoresc, cu tine. ( imi e atat de dor...). Se formeaza imagini false de la asfalt, caldura e atat de violenta, incat nu o mai suport, dar mai vreau. As vrea sa fii aici, da...cum ar fi sa fii exact aici? langa mine, sa ma iei in brate, sa ma saruti, sa fim noi, asa cum suntem de obicei. Nu mai stiu ce inseamna racoare, nu mai stiu ce inseamna frig, pentru ca inima mea, alaturi de tine, arde mereu.
Nimic nu are un curs logic, exact planificat si , ce e cel mai important, exact realizat. La fel este si iubirea noastra, demna de noi, demna lumii, dar prea nonconformista pentru a avea un curs logic. Tinandu-ne de mana, transpiram noblete in valuri arzande de dragoste nebuna, cazand intr-o mare de nebunie nestatornica, vartejuri de priviri aruncate in amintiri de neuitat si rezultat, iubire.
De ce sa fii mandru ca iubesti? De ce sa fii multumit ca iubesti? De ce sa te bucuri ca iubesti? Nu ai de ce, iubirea nu e materiala, nu e o realizare, nu e un..."achievement". Iubirea e o stare pe care o simti, poti suferi din cauza ei, poti fii bucuros din cauza ei si e iubire, atat, nu o poti controla, pentru ca nu e frumoasa altfel.
Ti-am auzit vocea, iar, parca iti citesc gandurile, imi e teama sa nu patesti ceva, sa nu gresesti, dar imi aduc aminte ca am incredere in tine si am invatat ca asta e cel mai important lucru.
P.S. I love you ! ( come home :( )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu