Cum ar fi sa pleci?

Ocean de lacrimi...aduse doar de o simpla posibilitate. Dor nemaivazut si totusi, esti aici. Cuvintele cheie ale acestui dezechilibru: plecare, deaparte, adio, pierdere.


Vine si intrebarea aia pe care imi era frica sa ti-o pun: Cum ar fi sa pleci? Ce ai de gand sa faci? E atat de usor: as vrea sa plec in straintate, as vrea sa fiu acolo sau acolo, parintii nu sunt de acord, poate reusesc. Mi-a placut mereu probabilitatea, si nu posibilitatea, am iubit sansa, nu speranta.


Sa vezi o inima sfasiata e usor, insa, sa simti o inima sfasiata e ca si cum tocmai ai realizat ca nu e locul tau printre pamanteni. Lacrimi de sange pica din ochii tai, calvar al motivelor insemnate, cateva fire de par in pumn, scrasnetul dintilor si o ultima speranta, care de fapt este certitudinea ca ai pierdut.


Trebuie sa fii prea las ca sa poti spulbera visul unei persoane si e complet impertinet sa speri sa nu se indeplineasca. Abstract in gandire, certitudine in viitor si tu ce ai? Alte motive ca sa realizezi ca asa va fii. 


E imbratisarea aia, banala, cu care m-am obisnuit sau poate simplul "servus", dar e ceva care tine cu mine, poate ca sunt lacrimile cu care m-am obisnuit sa lupt si sperantele in care nu mai cred de mult. E sarutul ala pe care acum nu mi-l pot imagina lipsindu-mi, e atingerea aia care ma infierbanta si imi da fiori, e cineva, pentru mine.


Cum sunt cuvintele atunci cand nu le mai intelegi? Si ce rost au zilele, atunci cand stii ca va veni acea zi cand vei spune: "multa bafta!", te vei intoarce, vei zbiera, si vei vrea sa fugi, cat de departe poti. De ce sa mai incerci sa intelegi ceva? Pe mine nu e nevoie, ma cunosti doar...


Imi place sa zambesc si iubesc sa fac asta alaturi de prietenii mei, alaturi de cei pe care ii am alaturi si alaturi de tine. Iarta-ma, gresesc, dar nu pot evita. De ce sa evit franghiile viitorului, cand stiu ca imi e frica de el? De ce sa nu il infrang de acum, sa stiu ca e pentru binele...unuia dintre noi.


Ai spus si tu: "Nu prea mai e timp, ca trece foarte repede..."

Impas.

E ilogic sa crezi ca totul este colorat in aceleasi nuante. Nu mai stiu cum e sa crezi cu adevarat si nu mai stiu cum e sa vreau din nou, nu mai stiu cum obisnuiam sa fiu. Imi placea sa filosofez si asta nu am uitat nici acum.
M-am saturat sa cad in banal, sa simt cum conformismul ma inconjoara, si parca, fara sa mai pot ajunge la mal, ma inec in puterea valurilor sale. Nu imi place sa ma gandesc la viitor, imi e frica de el, este inspaimantator, poate aduce surprize placute si surprize mai putin placute. Nu iarta pe nimeni. 


Stiu sa cred in mine. Cum e sa crezi in iubire? "Ma iubesti, deci sunt, te iubesc, deci suntem." E placut sa fie totul neplanificat, incadrat intr-o dezordine clasica, care iti provoaca doar placere, in schimb, planurile duc spre succes. 


Mi-e dor de ardoarea buzelor tale, de freamatul trupului tau, inundandu-ma. De ce esti o esenta atat de tare pentru mine? De ce esti atat de buna cu mine? Nu caut sa iti spun raspunsuri, caut sa iti arat raspunsuri. Iubirea este arta pe care nu o pot realiza fara tine, am nevoie de tine sa pot crea, tu, ma ajuti pe mine sa retraiesc, pentru ca am invatat impreuna sa recviem pentru un vis, visul nostru frumos. Nu vreau sa pretuiesc sau mai bine spus, sa incadrez viitorul nostru, pentru ca maine poate pleci, gresesc, uiti, nu iert...


Imi place sa privesc sclipirea ochilor tai. Vreau sa fii o gura de aer pentru mine, vreau sa respiram acelasi aer si sa ne cufundam in placerea proprilor emotii. Imi arde trupul, iar trupul tau frige practic. Iti simt unghiile escaladandu-mi spatele, iar palmele mele iti sustin intregul corp. Peretele e o briza, racoarea lui te face sa vibrezi, ochii imi sunt rosii, iar inima imi bate frenetic. Nu incadra nimic in abstract, nu cataloga aceasta relatie, pentru ca nu poti, nonconformismul e descris prin ea.


Astept sa vii, sa ma sprijini, esti acea persoana care ma motiveaza, care imi gaseste intelesul si nu inteleg de ce, dar ma obligi, fara sa imi spui, sa lupt si lupt ca un nebun pentru ca viitorul sa fie bun, pentru ca el e rezerva de care vom depinde mai tarziu.


Nu mi-ai spus ca m-ai iertat. Te iubesc.

Driver !

Ahh, deci...nu am cuvinte. In sfarsit, ADMIS !

Printed veins in blood colors !

E ciudat sa vezi lucrurile, sa le intelegi, e ciudat sa vezi ca vrei sa le intelegi ca sa iti dai seama ca era mult mai bine sa nu stii nimic, sa nu vezi nimic.
Totusi, aleg sa stiu, sa inteleg, sa vreau si mai mult. Nu imi place ! Schimbam tema...abstract in idei.


Pierdut in ganduri, 
Uitat pe randuri,
Pot sa ma intorc,
Si iar sa revin, 
Pentru ca intreaga viata e oricum un simplu declin.


Am toate motivele sa ma zbat, sa lupt, sa innebunesc zambind, sa te innebunesc plangand.


Abis de lacrimi si oceane de zambete, impacate in impreunare de trupuri lascive, uitate in decorul trecut al unei  nopti de amor, mult prea frumoasa, ca sa devina vreodata invechita. 


Nebunie de culori, uitate toate sub cristalinul tau, tandretea atingerii scapate de sub control, reusita, esecul atingerii, nicio sansa de mers mai departe, nicio speranta de reusita, si totusi, nimic, pana la un moment dat.


Cum sa intelegi focul? De ce atata culoare pentru flacari? De ce atata pasiune in fiecare curbura de caldura pe care o degaja? De ce niste colturi atat de ascutite pentru fiecare lacrima rosie? De ce? De ce atat de puternic si cu un colorit viu si de ce atat de monoton, banal, noncolor si mort, terminat?

Culoarea, vapaia atingerii mele, puterea pasiunii, strangerea, atat de puternica, iubirea, focul, dragostea pe care ma obligi sa o controlez si nu vreau, flacara pe care o cobori la nivelul intelesului, caldura pe care o reduci tacerii calmului si contrastul, contrastul dintre noi doi, culoarea mea, ardoarea, nebunie, dulceata, zambetele si tacerea, calmul, rationalul, neemancipatul, neplacerea trairii din atingerea aceea, plina de calm, crima sublima a unei iubiri controlate, foc stins prin incendiu de ratiune, pasiune rupta de real, dar adusa inapoi, in linistea unui orgasm sublim pentru ratiunea umana, un tipat scurt, plin de durere, o lacrima curgand in permanenta, nici dram de mila, niciun simt, prea multa tristete aduce descurajare, prea multa durere aduce neiertare, lupta, striga tare, pot !

Ce inseamna banii?

Stiu ca multi ma vor critica pentru articolul acesta, dar mie banii mi se par o problema, extrem de mare !

Noblesse !

Am inceput programul la hotel. E 13:45, eh,e ok.

O zi plina !

Deci vreau sa revin, vreau sa scriu din ce in ce mai mult pe blog, din nou !

Mi-a fost dor !

Cum ar fi sa iti spun ca imi era dor de tine? Cum ar fi sa spun ca as vrea sa te revad? Nu stiu cat timp a trecut, efectiv nu reusesc sa imi dau seama.Am pierdut notiunea timpului, dar se pare ca nu te-am pierdut pe tine. Am pierdut intregul, dar se pare ca a ramas esenta. Ti-am auzit vocea ( Doamne, cat de frumoasa e ! ).


Sunt nebun, vreau nonconformism, vreau putin din tine, chiar putin mai mult. Vreau sa fii aici! Langa mine! Cu mine! Pentru mine ! 6 dimineata, 5, 4, 8, cui ii pasa? Timpul nu are limita, noi de ce am avea? Ajuta-ma iar, vreau sa scriu mult mai mult pe blog. Nu trebuie sa faci nimic, doar sa ma privesti sau sa te gandesti la mine, sa imi vorbesti sa fii tu.

Hai sa fugim ! Tii minte ca planuiam sa fugim? Parinti, un tata nu prea placut, o mama super de treaba, un alt stil de viata, impreuna, ciudat, nou, o viata noua. Cum ar fi sa ne vedem peste 2-3 ani undeva in Miami sau in Antarctica in vacanta? Nu ar fi deloc ciudat, ar fi ceva tipic noua. Nu poti contorsiona ideile in creier, trebuie sa le valorizezi, sa le dai viata, sa le realizezi si sa te realizezi pe tine insuti.


Mai suna-ma o data, fa orice vrei acolo, fa orice vrei aici, libertatea e cel mai usor mod de a te tine aproape. Lupta pentru tot, lupta pentru mine, lupta pentru ai tai, dar crede-ma, cel mai important e sa lupti pentru tine. Esti oare cel mai frumos lucru care mi se intampla?


Ajuta-ma tu sa raspund.

Run you heart!.

Cum ar fi sa pleci? Ciudat e oare prea putin spus? Hmm, mult prea putin. Totusi, daca stau bine sa ma gandesc tu nu pleci, nu poti pleca, acum sau vreodata! Tu esti aici chiar daca esti departe, tu esti cu mine chiar daca vei fi la multe sute de kilometri distanta, tu esti pentru mine de fiecare cand am nevoie si de aici si de departe. Bun. Cum ar fi sa innebunesti doar gandindu-te la mine timp de doua saptamani sau luni, groaznici ar fi anii. Ti-ar fi greu? Ai suferi? Te-ar durea atat de tare ca pe mine... Sau ... Mai bine nu. Cum ar fi sa lupti in zadar atat de mult timp, fara vreun rezultat considerabil, fiind constienta ca nu ma vei vedea? Ar fi groaznic, iar daca ai face-o, cu siguranta raspunsul e iubire. E ipocrit sa spun ca innebunesti cautand fara rezultat pentru ca orice cautare, orice actiune are un final. Nu e special pentru ca a mai fost asa si va mai fi, dar e diferit de fiecare data. Vei intelege oare acest lucru? Sunt sigur ca da. Ps. Am mare incredere in tine. Nu pot sa scot niciun cuvant, esti de doar cateva minute langa mine, dar parca textele mele nu functioneaza azi. Nu poti stii acum de ce sunt asa pierdut, nu poti stii de ce nu iti vorbesc, dar vei intelege abia cand vei citi acest articol, atunci vei stii de ce stateai in fata portii vorbind, parca singura. Parca a trecut un an, dar nu e chiar atat, insa va fi. Imi e dor de chipul tau, imi e dor de ochii tai, cu nebunie in suflet strig ca imi e dor de tine. Fug, tacerea mea poate zguzgudui pamantul. Nu stiu unde o sa ajungem, ce o sa se intample cu noi, nu exista cuvinte sa ne trezeasca, doar iubire care sa ne vindece fiecare rana, doar lacrimi care sa repare fiecare taietura, doar noi ca sa ne vindecam reciproc. Te iubesc.

Put it down on me.

LUPTÁ, 1. Refl. recipr. A se bate corp la corp cu cineva. 2. Refl. recipr. și intranz. A se război, a purta război, a fi în război cu cineva. 2. Refl. și intranz. Fig. A se împotrivi, a se strădui să învingă o greutate, un obstacol. 3. Intranz. Fig. A se strădui să obțină ceva. – Lat. luctare. 

Nu ma cunoasteti.

Ce-ar fi sa ma schimb radical ?

Follow your instincts, lion !

Zi ma, esti leu? Si?

C.

Sunt sigur ca au fost multi inaintea mea care te-au numit frumoasa, superba, desteapta, ahh, si in toate zecile de feluri posibile. Deasemenea cred ca au fost destui care te-au apreciat, ti-au zambit, te-au alintat la fel ca mine. E imposibil sa nu fii fost si cei care arunca un "te iubesc" ca si cum ar spune "merg la toaleta", am dreptate nu?

Lasa-ma sa scriu !

Nu-mi pasa cine esti, de unde, daca citesti sau nu dai 2 bani pe blog-ul asta !