miercuri, 10 februarie 2010

Nu am uitat!

Am practicat ciclism timp de 2 ani si trebuie sa recunosc ca a fost o experienta incredibila. Nu credeam ca acest sport are atat de multe de oferit. Incepi cu antrenamentele usoare si doresti sa perseverezi, sa ajungi in frunte. Dar nu numai in asta se bazeaza acest sport ci si pe munca in echipa fara de care nu ar mai avea rost. Cat timp am practicat acest sport am reusit sa obtin rezultate destul de bune, am invatat sa imi apreciez prietenii si echipa si bineinteles am imprumutat si putina meserie de la mentorii mei. Acum nu mai practic acest sport, dar tot ceea ce vreau sa spun este ca nu regret nicio clipa ca am trecut prin aceasta experienta si ca nu mi-am uitat colegii de echipa sau antrenorul.

marți, 9 februarie 2010

Romanul

Am ramas acelasi personaj infam intr-un roman, poate chiar in cel al vietii mele. Romanul in care traiesc, e unul de dragoste, in care tu esti apogeul meu, nu exista cineva mai sus de tine, esti unica persoana care ma completeaza, desavarsindu-ma, impingandu-ma la perfectie, la ideal. Fiecare capitol descrie o noua intamplare in care suntem implicati, fiecare alineat descrie un pas mai departe pe care l-am facut impreuna, iar in fiecare rand primeaza un "te iubesc". 


Iti simt prezenta urmandu-ma oriunde, ea devenind singura in care pot avea incredere atunci cand nu esti aproape. Atingerea ta ma domina si acum, innecandu-ma in propriul vis din care nu mai vreau sa scap. Mana ta m-ar putea omori doar apropiindu-se de mine, in schimb de fiecare data cand ma atinge devin mai puternic,  infiorator de puternic doar pentru ca esti in mine iarasi. Privirea ta isi loveste dorinta si speranta de mine facandu-ma sa lupt ca sa i le implinesc reusind astfel sa ma apropii de tine. Fiecare pagina reprezinta o noua experienta, o noua dorinta implinita si inca un pas, un pas mai departe...Niciunul din protagonisti, fie eu, fie tu, nu am avea rost in romanul asta individual, nu ar mai exista acest roman, nu ar mai avea sens, ar fi doar cateva cuvinte aruncate pe niste hartii, fara rost.


Sufar cand esti departe, iti simt aroma in fiecare colt al camerei mele, te confund cu unele persoane urmand sa realizez, dezamagit, ca nu esti tu. Simt prezenta ta care ma invaluie in voaluri de casmir, simt surasul tau ca al menadelor, vrand sa ma cucereasca, simt fiorul tau, de care imi era atat de dor. Dar, acum stau si ma gandesc, am incredere in tine, te vreau si te iubesc numai pe tine, hone!



duminică, 7 februarie 2010

Old times

Uneori imi amintesc de trecut, de felul meu de a fi de atunci, de persoana care eram atunci, de mine, atunci. Poate fi usor sa iti aduci aminte de cine si ce erai inainte sau poate fi o experienta traumatizanta. Nu stiu cum e pentru mine, eu nu ma pot intoarce in trecut, nu imi pot trai trecutul in prezent si chiar daca as putea, nu as face-o.

Ceainaria "Ceai & caetera"


Cautam de multa vreme un nou loc in care sa merg, un pub nou, un local nou, un club nou si am gasit o ceainarie. Am gasit cateva informatii despre aceasta ceainari "Ceai et caetera" si astazi, avand putin timp liber, am vizitat-o. Ceainaria o gasiti pe Strada Castelui, numarul 37, in Brasov. Astazi am mers pentru prima oara si trebuie sa recunosc ca am ramas foarte placut impresionat.

sâmbătă, 6 februarie 2010

Sensation Events!

Sensation Events a sonorizat primul eveniment in anul 2010. Cativa prieteni s-au hotarat sa dea o petrecere inainte de a incepe scoala. Au fost in jur de 30 de invitati cu varste cuprinse intre 16 si 19 ani. Toti au venit cu chef de petrecere, de dans, evenimentul fiind unul reusit. Asadar, am pornit cu dreptul in noul an.

vineri, 29 ianuarie 2010

Calea mea

Ora 11:00, fiorul incepe sa isi faca efectul. Incep sa nu mai rezist, ma zbat in interiorul meu, am nevoie de doza mea. Linistea obositoare ma incumeta la abuz, la nebunie, fiind curmata de un sunet obisnuit, de care imi era dor, pleaca trenul. Un drum scurt, cunoscut, savurat pana la final. Un tip simplu, o jacketa, jeans, boots si o esarfa.

marți, 26 ianuarie 2010

De la o stare la alta

Desigur, ca orice om, am si eu zile bune si zile proaste. Caut de ceva timp cateva metode sa imi revin atunci cand am o zi proasta, iar singurul lucru care ma poate relaxa e muzica, asta cand sunt acasa, bineinteles. In cele ce urmeaza am sa va prezint cateva melodii care imi plac, care ma relaxeaza si care, mai ales, ma aduc la starea mea obisnuita. Desi sondajul este in continuare activ, am observat ca ar trebui sa continui cu postarea melodiilor in formatul de pe YouTube. Asadar, sa incepem!

Ceata

Plec nervos de la scoala, dezamagit, am obosit. Observ oameni simpli, mergand spre casa, ei tipa si rad, dar pentru mine e liniste, m-am plictisit. Am continat drumul, un gang ingust, liniste, eu si altii, totusi, eram doar eu. Centrul orasului, mai obosit azi, fara culoare, aproape mort. Acasa, observ calmul persoanelor din jurul meu, discutii scurte, cateva generalitati si nimic mai mult.

luni, 25 ianuarie 2010

Orasul meu, Zarnesti


In acest articol am sa descriu succint orasul in care locuiesc, Zarnesti. In continuare am sa va descriu istoricul, asezarea geografica, populatia orasului si inca o importanta activitate ce se dezvolta in acest oras: sportul!

Istoricul orasului Zarnesti

Urmele de locuire prezente pe teritoriul orasului Zarnesti indica prezenta omului in acest areal din cele mai vechi timpuri iar in perioada romana se pare ca au fost inmormantati aici o serie de comandanti ai Legiunii XIII Gemina. Prima atestare documentara a orasului dateaza totusi din 1373 sub numele de Zarna, iar mai tarziu in 1395 este amintit ca si possessio regalis Zerne. Ulterior incepand cu 1437 localitatea apare cu mai multe denumiri dintre care cele mai importante sunt: Zerna, Villa Czerne, Zernyest.

Me, you and emotions

Timpul a trecut, dandu-ne voie sa ne intalnim mai des, lasandu-ne sa ne acomodam unul cu celalalt. Usor, devin din ce in ce mai dependent de tine. Esti drogul de care am nevoie oricand, fie zi, fie noapte, nu as putea refuza inca o doza. Reusesti de fiecare data sa ma atragi, facandu-ma sa vreau sa ajungem impreuna la extazul care ne apropie mai tare. Imi patrunzi in vene, imi provoci acea stare, de drog, de euforie, mai vreau!

duminică, 24 ianuarie 2010

Muzica! ( partea a-II-a )

Noile hituri ale acestei saptamani si cele care ocupa si topurile in radiourile locale. Asa cum am promis, voi adauga noi piese aici si sper sa le savurati din plin.

Andrada & City Sound - Me and you



sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Te astept


Te astept ca in prima zi,
Purtand idei in minte, visand
Vrand sa fii intotdeauna a mea,
Alaturi de mine. 

miercuri, 20 ianuarie 2010

Apropiatii

Exista fel si fel de persoane in viata fiecarui om, insa cele mai apropiate sunt, de obicei, cele care dauneaza cel mai mult. Locuiesti in aceeasi casa cu aceste persoane, relationezi zilnic cu ele si chiar ai sentimente pentru ele. Traim ani buni din viata impreuna, dar uneori ajungi sa obosesti sau pur si simplu, vrei sa te eliberezi, sa te initiezi intr-o viata care sa fie numai a ta, dar nu te lasa. Trebuie sa stai sub protectia lor, sa stai in casa lor, sa consumi bunurile lor si mai ales, asa asculti cuvantul lor. Ei bine, urasc asta! Nu am nevoie de ordine ca sa pot respecta ceva sau pe cineva, nu am nevoie de obligatii, din contra, daca as fi obligat, tocmai de-aia nu as face-o. Nu imi place sa imi spuna cineva la 16 ani sa merg sa mananc ca nu am mancat nimic in ziua respectiva, fara a avea habar de altfel, nu imi place sa imi spuna cineva ca ar trebui sa mai opresc pc-ul pentru ca il folosesc 7-8 ore pe zi, ei bine, am nevoie de el! Nu imi place sa imi spuna cineva ca ar trebui sa merg la culcare pentru ca in urmatoarea zi am scoala, chiar nu e necesar, stiu si eu. Urasc sa vad ca o persoana sau mai multe cred ca ma ajuta cu ceva prin banalele fraze sau ordine pe care mi le adreseaza, urasc sa vad ca toti se vad buni, iar eu sunt piaza rea in acea multime. Urasc sa imi spuna ca ar trebui sa nu mai comentez, ca ar trebui sa fiu mai respectuos, gresesc si eu, dar oricum, tot singur ma indrept, ei nu ma influenteaza cu nimic. Urasc sa vad ca cineva se arata a fi afectuos cu mine si grijuliu, prin asta cautand in mine adevarul stiind ca nu il pot afla, insa ei continua sa caute, facandu-ma sa sufar. Multumesc, ca ma iubiti enorm cu totii, multumesc! Cum pot fi asa orb? Cum de nu am realizat ca voi m-ati facut sa fiu ceea ce sunt? Cum de nu vad ca voi imi purtati de grija, vrand sa aflati si cel mai mic secret al meu? Doamne, cat de nesimtit pot fi! Imi pare rau! Multumesc !

Countdown

Ma intorc incet spre casa, privind subtil in jurul meu. Multa zapada, o liniste aproape apasatoare si multi oameni preocupati fiecare de cate o problema, dar de ce sa ma raportez la ei, cand ma pot raporta la mine? Continui sa pasesc domol si ajung in fata casei, poarta inchisa. Deschid si intru : "Ce bine ca sunt singur!" mi-am spus, dar uneori nu ne dam seama ce vorbim.Am intrat in casa, fiind lovit de caldura din living, lucru care m-a obosit intr-o clipa. M-am asezat pe pat asteptand un nou inceput, un nou serial sau poate, doar o reluare.